O sa fac o a doua exceptie si o sa scriu alte doua randuri in romana. S-ar putea sa tot fac exceptii d-astea, ca din momentul in care exista un precedent…

Vroiam sa ma aerisesc de noaptea trecuta, imbacsita de indoielile pe care mi le lasa aproape intentionat parca fiecare privire in care ochii ii stralucesc, degetele ii tremura infundat, camera se invarte si mie mi se face frica. Pentru ca nu stiu sa joc ca el. N-am putut s-o fac niciodata. Sa mor daca ma prind. Nici macar nu e vorba de incredere. Cu toate indoielile pe care le am si le voi avea, i do trust him, perhaps much more than i should… n-as putea sa explic exact de ce…

Cred ca petrecem prea mult timp impreuna.  Avem asa ocazia sa incepem sa cerem din ce in ca mai mult, din ce in ce mai repede, si sa ne epuizam unul pe celalalt intr-un ritm care mie mi se pare riscant. Ar fi mult prea trist, stii… Dupa atata timp, sa ajungem sa futem totul pur si simplu pentru ca nu gestionam cum trebuie anumite aspecte. Mult prea trist si mult prea banal.

 Imi acopar ochiul drept cu palma, sa vad doar o jumatate. Cealalta. Trag usa dupa mine. Fara sa ies sau sa intru in camera.

Hai sa ne bagam pula. Toti in acelasi timp. Oricum… totul e dus dracu’ de pe-acum. Si daca nu e, if anything can go wrong, it will. Nu? Deci, hai.